Cruor

Mi-ar fi placut sa ma nasc in perioada in care miturile au fost create, in perioada despre care acum doar povestim. Probabil ca cineva din a zecea generatie de acum incolo va dori sa ma fi cunoscut pe mine sau pe un altul din generatia noastra care vom forma un mit probabil si pentru ei. Dar totusi mi-ar fi placut ca miturile sa fie adevarate si eu sa fiu in plin implicat in ele. Din pacate sunt mituri si exista doar datorita caltatii noastre umane de a denatura adevarul, de al hiperboliza, de al diminua si magnifica in functie de nevoile ce ne servesc noua.

Sunt convins ca miturile sunt o alta lume, paralela cu a noastra dar care o inconjoara pe aceasta si in acelasi timp aceasta o inconjoara pe celaalta. Spun asta pentru ca de cand ma stiu am fost un demon/inger, port nume mitice atat ale binelui cat si ale raului sunt insemnat prin numele mele cu aceasta combinatie Ying&Yang, ciudat, sau poate deloc ciudat, e faptul ca sunt mandru de asta, sunt mandru ca vad ingerul cat si demonul ce sunt eu, si ii imbratisez in egala masura, nu am sa ma mint niciodata ca voi fi mai bun sau mai rau, si nici macar nu sunt echilibrat, sunt sinusoidal si imi place asta la nebunie. De ce sa fiu doar bun, cu toti stim ca expresia "prost de bun" exista eu am trait-o, m-am bucurat de bunatatea mea si am si suferit din cauza ei. De ce sa fiu doar rau, stim prea bine ca un om rau va duce lipsa de adevaratele mistere ale vietii, dragoste, prieteneie, lacrimi, tristete. Nu pot fi doar rau desi am a trait si asta si m-am bucurat pe deplin de rautatea mea, si la fel ca si bunatatea e o arma cu doua taisuri, e placut sa fi rau, e placut sa poti calca in picioare zambind fara sa iti para rau apoi, e la fel de placut ca si atunci cand faci o fapta buna si te simti umplut de sentimentul de satisfactie deplina, de bucurie, e la fel doar ca e total opus.

Mi-am dorit mereu sa pot controla ambele mele parti, si pana acum am reusit, probabil la un moment dat nu voi mai fi instare sa imi controlez propria persoana, iar atunci voi fi ori alb, ori negru, ori mort, dar in orice caz nu voi mai fi eu.

Vorbeam recent despre vampiri cu cineva. Miar fi placut ca macar acest mit sa existe, mi-as fi dorit sa pot fi un nemuritor, sorbitor de cunostiinta si cultura generatiilor, un cufar de amintiri si mituri adevarate. Normal ca pretul platit ar fi pe masura, dar tocmai pentru ca sunt o fire cu ambele parti egal dezvoltate si independente as putea sa fac fata acestui pret. Dar tocmai dovad inexsitentei mitului acesta e mitul in sine. Un nemuritor ar sti adevarul despre mituri iar acestea ar deveni doar fapte din trecut si in scurt timp pana si cuvantul mit ar fi un mit. Asadar la fel de mult ma bucur si pentru faptul ca vampir e un termen mitologic cat m-as fi bucurat sa fi fost real.

Ciudat, si totusi nu. Deja acest blog a inceput in asi indeplini prima functie, incep sa ma cunosc ma bine, sa im inteleg mai bine, de exemplu pana acum nu am stiut de ce ascult cu deosebita placere baladele rock. Simplu, cum altfel poti evidentia imbinarea binelui cu raul, estenta culturala a muzicii rock este privita ca un element negativ, pe cand balada reprezinta o exteriorizare suprema a sentimentelor si calitatilro binelui, si totsi nu "cei buni" sunt cei ce au incercat sa le imbine ci "cei rai" au reusit. Si atunci te gandesti, oare "cei rai" sunt rai sau buni? Din moment ce "cei buni" nu au apreciat aceasta imbinare intre rau si bun si rezultatul acesteia. Chiar ca totul este relativ. Totul depinde de unde privesti. Relatiile intersexuale sunt relative, poti fi prieten, poti fi iubit, poti fi amant, poti fi partener, poti fi pereche, totul depinde de relativitatea actiunilor, poti trece de la una la alta si inapoi foarte simplu, depinde cat de profund vezi aceasta relativitate. Ciudat insa faptul ca aprofundand relativitatea, esti perceput ca tot mai superficial.

Suntem prea complex creati pentru a ne intelege adevarata esenta, insa daca am incerca sa ne-o descoperim singuri am vedea cu adevarat ca suntem cu totul si cu totul altceva decat vedem. E ciudat cum poti lega un om de altul doar privindu-i in suflet. Dar cel mai cidat e ca oamenii care vor sa fi legat de ei nu te lasa sa privesti in suflet. Cred ca totusi am involuat prea mult, am domniat lumea iar acum cand nu mai avem nimic de dovedit incercam sa ne dominam reciproc, am reusit prin sclavagism sa o facem fizic, dar nu ne este destul, ne dorim control asupra celor de langa noi, dorim atat de mult sa fim noi cei ce conduc, incat nu vedem cine ne conduce pe noi. Cred ca acum sunt cu un pas mai aproape de a ma conduce eu pe mine. Imi multumesc.

Probabil viata e o alta materie nedescoperita in sange.

Probabil vampri e un cuvant inteles gresit.

Prbabil sunt un vampir, dar unul adevarat.